Victor Brauner1. (Text publicat ������������������������������������������������������n 1966)
Ultima sa expoziţie,din 1966, dela galeria Iolas, reprezenta una din cele mai strălucite faze, dovedind o personalitatea care şi-a păstrat neîntinate prospeţimea sensibilităţii, humorul, ingeniozitatea şi expresivitatea. Lumea pânzelor sale era alcătuită din făpturi imaginare cu multiple aluzii la lumea infantilă a jocurilor şi jucăriilor, uneori înrudite cu figurile de turtă dulce, un fel de animale-maşini, simboluri ale unei naturi moderne aflate în simbioză cu industria. Pe pereţii expoziţiei se puteau vedea “Frumosul animal modern” -un fel de animal-tanc, sau” L’aeroplapa” -un avion gen calcan, “L’orgospoutnik”, peştele cu rotile sau “L’automama” – un automobil cu sâni.
Un alt artist plecat deasemeni depe tărâmurile româneşti pare să fi intuit cel mai bine adevărata natură a lui Victor Brauner. Cu prilejul morţii pictorului, Eugen Ionescu scria2: “Născut la sânul suprarealismului, el a ieşit din hotarele acestuia, pentu a trăi propria aventură spirituală. Nepăsător la mode, nu s-a convertit la pictura non-figurativă… Unde se situează pictura lui Brauner, care nu este nici figurativă nici non-figurativă, atât de specială, atât de personală şi atât de universală? Ca tradiţie, ca spirit, mi se pare destul de aproape de sculptura lui Brâncuşi, al cărui sistem de expresie era diferit, dar cu un fundament identic. Acelaşi figural non-figurativ, acelaş amestec de popular şi subtil, de logic şi mitic, de naiv şi intelectual, de primitiv şi rafinat. Brauner era şi el ‘un tăran dela Dunăre’, ca şi Brâncuşi. Este vorba de o adevărată familie, de o întreagă rasă, lucidă şi credincioasă, şireată şi sinceră, aspră şi plină de tandreţe: acestea erau calităţile lui Brauner, care cunoştea limitele raţionalismului şi limita iraţionalismul”.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
