Din întâmplările cu literaţi şi pictori. Sau: Grete Tartler şi Van Gogh
Într-un număr din Noembrie 2009 al revistei „România literară” a apărut un articol intitulat -„Paris şi Viena” semnat de Grete Tartler , scriitoare care se bucură de o înaltă apreciere – dovadă frecvenţa cu care este publicată la loc de cinste. În afara faptului că întreg textul este impregnat de o superbie antipatică (vezi aprecierea că oricine poate lua avionul oricând spre destinaţiile dorite), şi ilustrează o neseriozitate totală în aprecierierile globalizatoare despre austrieci, surprinderea mi-a fost fără de margini când am citit pasajul despre pictura „Rondul prizonierilor” a lui Vincent Van Gogh.
Autoarea articolului susţine că pictura (al cărui nume nu îl reţine, dar din descriere reiese că este vorba despre aceasta) redă o scenă de la spitalul de boli nervoase de la Saint Remy, unde artistul a stat un timp şi că însuşi artistul se află printre bolnavii siliţi să se învârte în cerc într-o curte înconjurată din toate părţile de ziduri înalte!! Mă întreb din ce surse şi-a cules G. Tartler cunoştinţele despre van Gogh.
Din romanul lui Irving Stone, de mare succes în interbelic şi care „romanţează” biografia artistului? Nu pot controla cum aceasstă presupunere. Oricum lectura scrisorilor lui Vincent către fratele Theo, apărute şi în traducere la răposata editură „Meridiane”, ar fi fost lămuritoare, dar obositoare.
Van Gogh, la Saint Remy, a pictat interiorul spitalului (o sală de spital, ca a oricărui spital al epocii) sau grădina, precum şi copii după operele unor autori preferaţi ca de ex. după „Rugăciunea de seară” a lui Millet sau „Punereaa în mormânt” a lui Eug. Delacroix. „Rondul prizonierilor” redat de van Gogh face parte din aceast serie de copii – bineînţeles puternic interpretate în viziunea lui personală- şi anume, este realizat după o lucrare a gravorului Gustave Doré.
După afirmaţia năstruşnică pe care o face depre „Rondul prizonierulor”, G. Tartler continuă cu tot felul de alte comentarii, care mi se par la fel de deplasate sau pur şi simplu banalităţi. Dar nu mă voi mai opri şi la acestea.
Oare, după acest „incident”, redacţia „României Literare” va fi mai circumspectă în publicarea afirmaţiilor confraţilor-scriitori legate de domeniul artelor plastice?
Noiembrie 2008
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
