Victor Brauner1. (Text publicat în 1966)
În toamna anului 1924, numele lui Victor Brauner era implicat în trei evenimente artistice bucureştene: alături de poeţii Gheorghe Dinu şi Ilarie Voronca, tânărul artist contribuia la întâiul şi unicul număr al revistei de avangardă din ţara noastră “75 HP”; la 26 octombrie avea loc vernisajul primei sale expoziţii personale; în noiembrie, participa la prima expoziţie internaţională a grupării “Contimporanul”, la care, alături de artişti români, precum Constantin Brâncuşi, Militza Pătraşcu, Marcel Iancu, Victor Brauner, M.H. Maxy, Mattis-Teutsch, expuneau artiştii străini Paul Klee, Kurt Schwitters, Hans Arp şi alţii. Afirmarea artistică a lui Victor Brauner se producea ca un fenomen integrat în ansamblul noilor curente, al noilor concepţii estetice, care se dezvoltau atunci pe plan naţional şi mondial. Opera lui nu era un fapt izolat în acest colţ al Europei, un rezultat exclusiv al vocaţiei sale temperamentale.
Vizitatorul locuinţei lui Gheorghe Dinu2 observa, de îndată ce-i păşea pragul, trei imagini alăturate într-un colţ: portretul lui Ilarie Voronca, desenat de Robert Delaunay, un portret al gazdei desenat de Marcel Iancu şi o fotografie, nu mai puţin expresivă, a lui Victor Brauner, executată de Man Ray. Erau portretele celor trei tineri care, într-o noapte de toamnă, plimbându-se pe străzile Bucureştiului, au conceput acel unic număr al revistei “75 HP”. Gheorghe Dinu (care semna sub pseudonimul Stephan Roll) le-a atârnat în această ordine dintr-un imbold, ale cărui semnificaţii nu ne pot fi revelate în totalitatea lor. Dar, fără îndoială, că încercase astfel să concretizeze într-un fel ceva din amintirea unei prietenii, de care numai tinereţea unor artişti autentici, cu nesfărşite disponibilităţi afective şi intelectuale, puteau fi în stare. Dar acest colţ de cameră sugera şi alte raporturi, mai largi. Se întâlneau acolo unul din promotorii insurecţiei Dada de la Zurich – Marcel Iancu, unul dintre cei mai îndrăzneţi experimentatori şi gânditori pe tărâmul plasticii – Robert Delaunay, genialul fotograf al grupării suprarealiste – Man Ray, pictorul devenit un “clasic” al suprarealismului -Victor Brauner, precum şi jongleurii metaforelor surprinzătoare, poeţii Gheorghe Dinu şi Ilarie Voronca. Astfel tripticul amintit sugera fire cunoscute sau obscure, intricaţii umane şi estetice, care au constituit structura intimă a vieţii artistice europene din prima jumătate a veacului XX.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
