Şcoala lui Maxy
În atelierul condus de Maxy în anii războiului, lucrurile se petreceau altfel decât ştiam că se petreceau la “Belle-Arte”. Desenele erau realizate şi aici cu cărbune pe “coli de desen Ingres” (care se mai găseau încă la librăria “Cartea Românească”!). Dar în loc de peretele gri ca fundal consfinţit pentru model, “la Maxy” se foloseau fundaluri diverse şi colorate. Modelul nu adopta invariabil poziţia “în picioare”. În atelierul nostru modelul putea poza şi aşezat sau cu o anumită torsiune a corpului. Poziţia era aleasă luni de către elevii mai cu prestanţă sau într-o scurtă vizită a profesorului. Elevii aveau mai multă libertate în felul de a-şi compune desenul, dat fiind că li se permitea să redea modelul doar parţial, doar torsul de exemplu. Uneori tema era portretul.
Maxy venea “la corectură” miercurea. Corecta direct pe desenul elevului, dar în spiritul lucrării începute (bine înţeles, dacă nu cumva intenţia elevului era catastrofală). Corectura nu se referea la contururile modelului, precum la Belle Arte, ci la relaţia desenului elevului cu caracterul modelului şi cu specificul poziţiei lui. Totodată corectura urmărea să îndrepte atenţia către construcţia întregii compoziţii. Figura trebuia construită din planurile mari, esenţiale, ale formelor, arhitecturată în strânsă legătură cu planurile spaţiului înconjurător, planuri pe care le influenţau la rândul lor.
Totuşi profesorul nu respingea o construcţie a formelor mai liberă, mai puţin geometrizată, după cum intuia personalitatea elevului. (Vezi cazul Wilma Badian.) Dar şi în acest al doilea caz cerea o logică a formelor în strânsă legătură cu caracterul modelului şi al mişcării corpului lui.
Dorita arhitectură a imaginii nu se putea realiza doar prin semne liniare, ci şi pin planuri divers valorate care legau sau despărţeau corpurile de fundal. (Poate că în această privinţă intervenea cea mai frapantă diferenţă a studiului din “clasa lui Maxy” faţă de clasele de la “Belle Arte”.) Şi în cazul desenării corpului nud şi nu numai când tema era portretul, accentul trebuia pus pe redarea caracterului figurii prin expresia formelor. Maxy a amânat foarte mult trecerea la studiul în culori de ulei, dar cerea ca valoraţia planurilor să sugereze diferenţele cromatice ale planurilor.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.