Şcoala lui Maxy
De prin vara lui 1941 şi mai ales după bacalaureat, în vara lui 1942, datorită relaţiilor de prietenie dintre familiile Cassian şi Lowendal, împreună cu prietena şi colega mea Nina Cassian, am început să iau lecţii cu pictorul Georg Lowendal. Pentru a putea prezenta profesorului studii de nud, aşa cum ne recomanda el, mergeam la un atelier particular din pasajul Vilacros, unde puteai desena nud contra plata cu ora. Dar la un moment dat şi de acolo am fost izgonite, după ce ne-a “detectat” pictorul Codiţă, venit în vizită îmbrăcat în cămaşa verde legionară şi i-a făcut observaţie proprietarei atelierului. Astfel că am căutat alte posibilităţi de a studia nudul.
Nina, cea bine informată, a luat iniţiativa să mergem la Şcoala de arte pentru evrei (înfiinţată în 1940 sau 1941), odată cu alte instituţii de rang universitar, precum şcoala condusă de prof. Onescu, cu specific umanist, sau şcoala condusă de ing. Abason, cu specific tehnic-ingineresc, unde se predau şi cursuri de desen aplicat – afiş, desen de modă, desen industrial, etc. La aceste cursuri, orele de desen erau predate de M.H.Maxy.
În naivitatea noastră, credeam că vom putea folosi frecventarea atelierului de desen de la Şcoala de Arte pentru evrei doar pentru ca “să desenăm după nud” şi, paralel, să continuăm lecţiile cu Lowendal. Dar clasa de desen de la Şcoala de Arte era condusă de M.H.Maxy, care a detectat imediat linia pe care se încadrau studiile noastre, poziţia de la care porneam fiind foarte academică. Şi Lowendal, la rândul lui, a detectat noul context în care desenam. În cele din urmă personalitatea lui Maxy a fost mai convingătoare şi cele două foste eleve ale lui Lowendal, spăsite, s-au integrat total în “clasa lui Maxy”.
In atelier se lucra doar trei ore pe zi, dat fiind că în cea mai mare parte a zilei, tinerii mergeau la “munca obligatorie” – băieţii la sapă, “la poligon” şi fetele ”la statistică”. Astăzi poate că unora să le pară ciudată obstinaţia acelor tineri, oboiţi şi tracasaţi, care, în puţinele ore de odihnă pe care le aveau, veneau la şcoală “să înveţe să deseneze”!
Formaţia avangardistă a profesorului nostru a făcut ca principiile de învăţământ care au stat la baza formării elevilor lui să fie fundamental deosebite de cele ale învăţământului academic, dominant în şcolile oficiale, unde au dăinuit în diverse forme chiar şi după anii războiului.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.