Paradoxuri imaginare ��i paradoxuri autentice1, 2004
Pentru publicarea acestui text despre cartea „Ucenicie” a lui Mihai Sârbulescu (editura Anastasia, 2002), aşteptam o nouă ediţie (despre care mi se comunicase că ar fi în pregătire), dar care nu a apărut. Deşi cu întârziere, deci, îmi permit redarea comentariilor mele, dat fiind interesul pe care-l prezintă lucrarea dintr-o serie de considerente, dacă nu ar fi decât faptul că, printre altele, se constituie ca un îndemn adresat istoricilor artei contemporane de a folosi mai consistent declaraţiile artiştilor. Căci în linii generale, artiştii sunt cei care, în primul rând, mai mult sau mai puţin explicit, îşi formulează, sieşi sau altora, direcţiile pe care se înscriu operele şi concepţiile lor.
Este vorba deci de o carte de interviuri luate de Mihai Sârbulescu unor pictori, şi anume – Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei, Vasile Varga, Ştefan Sevastre, Mihai Horia, Horea Paştina, Mircea Tohătan, Constantin Flondor, Florin Mitroi, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Sorin Dumitrescu, Paul Gherasim2. Înainte de a detaila meritele ei, aş vrea să menţionez câteva lipsuri de editare: nu se indică anul apariţiei (aflăm în interior datele interviurilor, care se plasează între 1994 şi 1998, dar data apariţie presupun a fi anul 2002), lipseşte aparatul critic (ar fi fost stringent necesar de menţionat câteva date biografice ale ”eroilor” interviurilor) şi nu se includ imagini cu lucrări ale celor intervievaţi.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
