Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Istoria artei şi cerinţele pieţii.
Printre pasajele cărţii comentate, care au un fundament de luat în considerare –dar cu amendamentul că generalizările, care le însoţesc sunt cam rudimentare- rămân acelea în care se arată, că istoria artei se confecţionează (într-un anume procent -spunem noi) astăzi (ca şi în trecut –spunem noi) în raport cu cerinţele directe ale unor instituţii oficiale sau particulare. După D.P., cursurile de istoria artei din universităţile americane (sau de pretutindeni?) au drept scop de a satisface nevoile de personal ale muzeelor, la rândul lor dirijate de interesul publicitar. Parcurgerea sălilor este gândită în strânsă relaţie cu practica turistică. Ele au nevoie de personal calificat, în stare să adopte sau să invente la nevoie anumite clasificări, pentru a organiza sălile şi a determina itinerarul vizitei, de a crea un fel de mnemotehnică, stabilind titluri de epoci, şcoli naţionale, stiluri, curente, etc., de a pune pe piedestal anumite personalităţi, anumite „vedete”, de a înscena prin modul de expunere unitatea acestor subîmpărţiri sau a operei respectivelor personalităţi. Şi, în cele din urmă -de a oferi un ghidaj turistic adecuat. Deasemeni formaţia istoricilor este determinată şi de cerinţa de „connaisseurs”, de „atribuitori”, a caselor de licitaţii sau a negustorilor de artă, care conving cumpărătorul de valoarea obiectului vandabil numai după ce acesta a putut fi încadrat într-un capitol sau altul din istoria artei, în opera unuia sau altuia dintre artişti, chiar şi atunci când, în cazul imposibilităţii unei atribuţii nominale, se recurge la formula „Maestrul Altarului cutare”, sau „Şcoală din nordul …”, etc.
D.P. vituperează şi împotriva cursurilor, care se bazează pe prezentarea diapozitivelor, pe motivul că sunt proiectate într-o anumită suită sau simultan, după criterii special alese pentru a configura şcoli, epoci sau personalităţi ca unităţi distincte. Etc. După D.P., cursurile universitare, muzeele şi colecţionarii sunt factorii, care „fabrică istoria” şi implicit scara ei de valori.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.