Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Tema articolului lui Meyer Shapiro din 1953 era posibilitatea stabilirii unor unităţi stilistice în desfăşurarea istorică a artelor. Textul respectiv nu putea include problemele specifice etapei „postmoderne”. Dar cele discutate de M.Shapiro despre problema stilului se referă la ansamblul problemelor istoriei artei, al modului ei de organizare, al delimitării sau negării unor capitole, a unor şcoli, naţionale sau regionale, a unor perioade istorice unitare din punct de vedere al dezvoltării artistice.
Istoricii artei nu vor putea renunţa la folosirea unor concepte generale pentru manifestările unei epoci sau cel puţin ale unor grupuri delimitate ale societăţii unei epoci, căci aceasta este singura modalitate de a organiza materialul studiului lor. Constituţia însăşi a minţii omeneşti impune să se introducă o ordine, o anumită „finitudine” în mormanul de date, pe care le recepţionează, indiferent dacă această ordine poartă amprenta unor formate de gândire, pe care respectivul istoric le asimilează şi le acceptă, conştient sau nu, dar care totodată trebuie să fie supuse unui examen critic. Iar constituirea unei anumite terminologii,”botezul stilurilor”, se prezintă ca o necesitate, fără ca să însemne consacrarea ubicuităţii lor într-o anumtă sferă istorică-geografică. Chiar dacă termenii, cuvintele, nu sunt echivalentul realităţii, ele sunt necesare ca instrumente pentru manipulat realitatea.
Însăşi denigrata activitate -de fapt foarte preţioasă- a „connaisseurs”-ilor şi atribuitorilor, devine un argument în posibilitatea detectării amprentei unei şcoli sau epoci sau personalităţi. Faptul indeniabil că se pot face identificări şi autentificări de opere, datări ale lor, plasări într-un lanţ istoric, revelă existenţa unor date, care permit aglutinarea lor în unităţi -labile, imprecise, dar detectabile şi perfectibile. Faptele nu pot fi obnubilate, ignorate. Sesizarea intuitivă a unor date şi apoi dezvoltarea unei teorii pe baza ipotezelor intuitive este o situaţie, care se regăseşte şi în mecanismele cercetărilor din domeniul ştiinţelor exacte. Este un mecanism de înaintare în cunoaştere, care nu poate fi interzis istoricienilor artei.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.