Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Iată deci o serie de motive pentru care sfera, în care se aplică conceptul unui anumit tip stilistic trebuie foarte atent delimitată şi să se evite excursurile aventuroase ale marilor sinteze, în deosebi acelea care înglobează într-o singură direcţie stilistică toate capitolele unei epoci vaste, sau ale unei regiuni, sau al unei unităţi naţionale sau statale, ansamblul manifestărilor ei culturale, -artistice, ştiinţifice, filozofice, de comportament etc. Cu atât mai fragile, vulnerabile, sunt referirile la o succesiune legică a etapelor evoluţiilor stilistice, tezele despre o dezvoltare ciclică de tip organicist în elaborarea istoriei artei.
Şi totuşi rămîne problema posibilităţii şi oportunităţii unui tablou mai amplu al desfăşurării istorice pe tărâmul artelor, bazat pe delimitări de epoci, stiluri sau şcoli. Din discutarea „momentului Meyer Shapiro” presupun că se poate susţine concepţia despre stiluri ca „sisteme de forme”, ea nefiind arbitrară, ba chiar necesară pentru structurarea vizunii istoriografice, dacă se acceptă limitarea aplicării ei, dacă nu se pierde controlul asupra unor extensii sau specificări neverificabile. Ea îşi datorează fundamentul „experienţei obţinute în cursul anchetelor”. Trebuie ţinut seama de faptul că anumite concepte stilistice au girul unor practicieni, care le-au extras din practică şi le-au verificat prin practică, atât în caracterizarea unor capitole din desfăşurarea perioadelor istorice, căt şi în ce priveşte etapele evoluţiei unei personalităţi artistice. Dar totodată nu trebuie ignorat faptul că: „O operă de artă este atât de complexă, încât descrierea formelor rămâne adesea incompletă în aspectele lor esenţiale, limitându-se la o descriere aproximativă a unui număr restrâns de relaţii”.
Experienţa ne arată asemănări între obiectele cu aceiaşi origine social-istorică, asemănări care demonstrează anumite constante repetate, „ceea ce constituie baza oricărei cercetări despre stil”. Prin descrieri şi comparaţii, „graţie punerii la punct a unei tipologii tot mai bogate şi mai rafinate”, care ţine seama de menţinerea unor elemente din etape anterioare în etapele noi, sau alte transgresiuni, este posibil „să se reducă zonele vagi şi să putem progresa în cunoaşterea stilurilor”.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.