Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Această necesitate de prudenţă şi limitare în concluzii se aplică şi în cazurile generalizărilor despre opera unui artist. Metoda psihologică stabileşte relaţii între personalitatea artistului şi operă, dar numai între elemente izolate ale stilului lui şi elemente izolate ale atitudinilor, habitudinilor lui, ignorându-se evoluţia lui, delimitarea perioadelor din activitatea sa, fiecare cu aspectele ei specifice. Tot astfel, elaborarea unei teorii despre specificul artei unui popor se bazează îndeobşte pe trăsături sau practici izolate ale colectivităţii respective. Se subestimează funcţiile specifice ale artei, care nu se suprapun specificului celorlalte funcţii ale vieţii sociale. Punerea în relaţie a unui organism social cu produsele lui artistice capătă, nu întotdeauna dar adesea, un aspect forţat, neacordându-se atenţie specificului procesului de creaţie.
Insuficienţele, de care suferă generalizările despre stilurile unei epoci sau ale unui grupaj social-istoric decurg din încrederea în stabilitatea şi omogeneitatea normelor lui, oricât s-ar recurge la nuanţări, oricât s-ar accepta variantele. Poate să se rafineze definirea caracterelor lui, să i se comenteze complexitatea, dar cel mai adesea intenţia de a prezenta un capitol unificat îşi spune în cele din urmă cuvântul.
Şcolile artistice (ale unei epoci sau ale unei unităţi naţionale, politice, geografice) nu sunt omogene, în primul rând, deoarece conţin elemente, care aparţin unor straturi istorice diferite. Între diferitele epoci şi stilurile, care le ilustrează, există întotdeauna imixtiuni, continuităţi, prelungiri ale unor vechi tendinţe sau adeveriri ale unor prevestiri din etapa anterioară, ca şi tendinţe spre noi formule, din care numai unele sunt tulpina unor viitoare dezvoltări. Şi aceasta se întâmplă chiar şi atunci când se produc între diferite etape istorice rupturi foarte adânci, revoluţii social-politice sau de ordin cultural. Deasemeni într-o singură epocă pot coexista diferite stiluri de grup, pe criterii sociale sau intelectuale, etc. În analiza unui capitol de istoria artei subsumat tradiţional unui anume stil, trebuie să se ţine cont în mod ineluctabil, că are doar relativ un aspect omogen şi stabil.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.