Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Subiectivismul clasificărilor stilistice îl împing şi pe Meyer Shapiro, prin anii 40, să încline spre anchete mai restrânse, asupra unor opere izolate, anchete de preferinţă iconologice, mixate cu preocupări psihanalitice, aplicate de exemplu, la cazul „altarului Mérode”. Iar mai târziu –să se preocupe de problema substratului filozofic al „merelor lui Cézanne”.
În articolul din 1953 analizat aci, MS limitează posibilitatea de a găsi stiluri extinse ca timp şi arie geografică. Condiţiile pentru menţinerea unităţii stilistice într-un grup important de manifestări, pe o perioadă mai lungă, se întrunesc rar, spune el. M.S. acordă şanse de succes explicării unui stil prin conţinutul global intelectual al culturii, atunci când, în epoca în care se dezvoltă acel stil, conţinutul imaginilor este subordonat unei religii sau ideologiei unei instituţii statale, sau a unei clasei dominante, etc. Astfel el acceptă exemplul persistenţei goticului, ca fiind stilul legat de un conţinut fundamental religios, principiu care guvernează toate reprezentările epocii, indiferent dacă sunt religioase sau profane. Totuşi acceptă că există diferenţe în reprezentarea temelor şi în cazul unor asemenea culturi, MS dând ca exemplu deosebirile –totuşi relative- de tratare a personajelor imperiale faţă de cele religioase în arta bizantină.
M.S. acceptă cazurile, în care stilul formelor manifestă o cristalizare a problemelor specifice unui grup social important, cazurile în care arta este influenţată de viziunea comună şi interesele lui cotidiene. Dar, după cum menţionasem, el arată că situaţiile, în care stilul şi conţinutul operelor, ce-l ilustrează devin reprezentative pentru un grup social coherent, sunt rare şi nu arareori prezintă numeroase „excepţii de la regulă”. Sunt coincidenţe remarcabile, dar nu legice şi nici chiar extinse la toate aspectele vieţii artistice sau culturale ale respectivei unităţi istorico-sociale, aşa cum s-a susţinut de exemplu în diverse exerciţii de studiu asupra stilului baroc. Oricum metodele istoricienilor trebuiesc şlefuite, adecuate diferitelor cazuri, acceptând limitarea sferei, în care se pot face relaţii între evoluţia unui grup social sau desfăşurarea unei etape istorice, pe de o parte şi, pe de alta, cristalizarea unor forme stilistice unitare a manifestările artistice.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.