Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Vocea moderatoare
Cred că a sosit momentul de a ne opri la o voce moderatoare. Pentru aceasta îmi permit să dau înapoi ceasul cu câteva decenii faţă de etapa culturală reprezentată de Preziosi, Roskill sau Zeri, pentru a găsi poziţiile, care ar fi putut fi puncte de plecare pentru alte direcţii în domeniul clasificării pe epoci, şcoli sau stiluri ale istoriei artei, un proces totuşi constitutiv al existenţei ei. Şi anume, mă voi opri la o personalitate, care, într-un fel, a încheiat ciclul istorografiei de artă generat de desfăşurarea forţelor după „şcoala Warburg” şi rezonanţele ei în SUA. Este vorba de Meyer Schapiro, ale cărui opinii ar fi putut servi pentru o nouă etapă în conceperea structurii istoriei artei.
Aş putea justifica alegerea, printre altele, şi prin aceia că, asemeni lui D.Preziosi, şi Meyer Schapiro a pornit de la puncte de vedere marxiste, doar că mai înainte, în anii 30, M. Schapiro va ajunge în cele din urmă la analize cu faţete multiple, fără a elimina punerea în relaţie a creaţiilor artistice cu acţiunea diverşilor factori sociali sau culturali. Dar, în primul rând, îl aleg pe M. Schapiro ca un fel de arbitru în problemele discutate aci pentru motivul că, pe de o parte, în opinia sa, problema stilurilor (deci a organizării capitolelor pe baza unităţilor stilistice) este centrală în istoria artei, dar, pe de altă parte supune conceptele stilistice unui tir concentrat de argumente potrivnice. „Pentru istoricul de artă, stilul este un obiect de anchetă esenţială”, după cum formulează Shapiro. Dar totodată, el are o viziune lucidă despre relaţia dintre expunerea istorică, periodizare şi stiluri.
Într-un articol publicat în 1953 despre „Noţiunea de stil”2, M.S. porneşte de la analiza sensurilor date termenului respectiv. (Ceea ce îmi aminteşte de cursurile de estetică ale lui Tudor Vianu, care avea aceiaşi metodă: de a clarifica mai întâi terminologia folosită şi sfătuia pe auditorii săi să procedeze asemănător la începutul oricărui studiu. Folosirea acestui procedeu în faza actuală ar micşora drastic elucubraţiile dătătoare de confuzie, care apar în prezentarea problemelor istoriei artei şi în comentarea artelor plastice în general.)
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.