Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
Istoria artei –ştiinţă sau pseudo-ştiinţă?
„De pildă, acum în America domneşte în universităţi un fel de ideologie amestecată, un soi de neo-marxism în care s-a injectat psihanaliză lacaniană, deconstrucţie derrideană ş.a.m.d.”, spunea Matei Călinescu într-un interviu2. Citatul este deosebit de reuşit ca sinteză şi nu este doar o simplificare impusă de cadrul în care apare – al unei publicaţii, care oscilează între specificul de magazin cultural şi cel de revistă culturală. În ce mă priveşte, îmi serveşte foarte bine pentru a reda clar şi succint mentalitatea autorului cărţii, pe care o analizez în partea întâia a textului meu, luând-o drept prototip al direcţiei despre care vorbeşte criticul literar român, transmutată în domeniul istoriografiei artei3. Scrierea, pe care o analizez datează de vreo 15 ani, dar această direcţie se poate spune că încă „nu şi-a trăit traiul”, „relativismul” ei dăinuie viguros, iar reacţiile încă nu au reuşit să acopere vacarmul vocilor lui reprezentative. Iar în ce priveşte mediul căturăresc de la noi, problemele pe care le pune, de fapt au fost discutate numai sporadic
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
