Header-Image

Cuprins

  • Şcoala lui Maxy
  • Eva Cerbu (august 1924 – mai 2008)
  • Victor Brauner1. (Text publicat în 1966)
  • Delacroix astăzi1. (Text difuzat parţial la „Radio Cultural” în 1998.)
  • Scrisoare către un colecţionar de artă1
  • Paradoxuri imaginare şi paradoxuri autentice1, 2004
  • Freudism şi postmodernism
  • Din întâmplările cu literaţi şi pictori. Sau: Grete Tartler şi Van Gogh
  • Hans Belting şi viziunea apocaliptică asupra istoriei artei. (2010)
  • Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
  • Justificare 2010
  • Justificare 2006




Parerea cititorului! Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de e-mail in cadrul mesajului.



Dar în ce priveşte neo-bizantinismul românesc (în cazul cînd exemplele, la care se referă AO sînt cele la care mă gîndesc şi eu) este evident că este legat de revirimentul religiozităţii ortodoxe după Decembrie 1989, fenomen care nu are legătură cu angoasa lipsei de repere pentru umplerea obiectului plastic cu sensuri spirituale. Revirimentul porneşte din cauze mai profunde, imposibil de discutat aci, şi se manifestă prin atracţia pentru certitudini depărtate de justificările raţiunii, pentru o viaţă spirituală populată de concepte nedefinisabile, pe scurt -preferinţa pentru iraţionalism a unei bune părţi a intelectualităţii, paralel cu a altor pături ale populaţiei.

Este interesant cum lucrarea Ancăi O, nu se încheagă pe baza planului, pe care l-a prezentat la început. Capitolele se întrepătrund neîncetat: Discutarea gestualismului în cap. I, la pasajul despre expresie, ca şi în cap. II, în legătură cu preluarea tezelor freudiste sau în alte locuri, menţionarea lui Poussin în legătură cu “conceperea mentală” a lucrării, în cap. I, iar apoi ca autor al teoriei varietăţilor stilistice în cap. III, prezentarea Renaşterii ca moment originar al expresiei “interiorităţii”, dar şi al diversităţii stilistice după cerinţe “obiective”, etc. De altfel, ar fi fost şi greu de realizat legarea problemei “priorităţii mentalului” de problema “expresiei” concrete a figurilor redate în imagine, sau problema “măştii” de expresia interiorităţii artistului. Sau – departajarea intenţionată între problema conceperii operei şi cea a subiectului, presupus a fi înglobat în concepere; sau între expresia interiorităţii prin punere în formă şi alegerea stilului, care înseamnă cel puţin parţial şi punere în formă, etc. Ceea ce şi dă senzaţia reluării frecvente a aceloraşi probleme cu noi comentarii. şi nu a unor probleme deosebite, ale căror comentarii leagă temele între ele.

Lucrarea se va închega în cele din urmă, prin stratificarea, spontană aş spune, a aprecierilor, care purced dintr-o viziune unitară, chiar dacă neclar articulată în expunere.

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18
  • 19
  • 20
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24
  • 25
  • 26




Parerea cititorului! Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de e-mail in cadrul mesajului.



®2010 Yvonne Hasan. All rights reserved.
Designed by
e Jump Media