De fapt AO porneşte în caracterizarea stilului “retoric” de la evoluţiile artei din secolul XVII, fie că este vorba de arta barocă, în sens restrîns -artă retorică prin esenţa ei-, fie că este vorba de clasicismul adus la apogeu de pictura lui Poussin. Barocul primeşte sarcina de a convinge de certitudinea celor enunţate -sacrificiul martirilor, momentele revelaţiilor mistice, măreţia şi dreapta conducere a suveranilor, etc.-, impresionînd afectiv pe privitor, prin mijloace stilistice profesionist experimentate. După cum menţionasem mai sus, Poussin este exemplul cel mai favorabil pentru teoretizarea stilului “retoric”, propunînd adaptarea compoziţiilor la modurile adecuate subiectului. Ceea ce nu înseamnă că nu-şi crează un stil recognoscibil, cel puţin prin perfecţiunea cristalină a limbajului său formal. (Caracterizarea lui ca “hedonist”, “evoluînd spre rococo” mi se pare o interpretare excesivă, de o originalitate inutilă.)
În ce priveşte modalitatea “psihologică” de înţelegere a stilului, care presupune “arta ca exprimare de sine”, criteriile pe care se fundamentează, “ca cel al autenticităţii, sincerităţii, originalităţii”, AO le asimilează cu nişte “ticuri mentale”, cărora “le suntem încă tributari” şi pe care nu am reuşit încă să le desfiinţăm. (Proba “sincerităţii” este într-adevăr greu de verificat şi nesemnificativă, dar îmi permit să cred că cea a “originalităţii” nu este încă de aruncat la coş. Plagiatul mai este o noţiune care contravine valorilor etice, nu numai estetice şi nici nu se suprapune noţiunii de “montaj”. După cum se vede nu m-am dezbărat de toate “ticurile mentale” amintite şi probabil, nici de altele.)
Categoria de “stil psihologic” este marginalizată de triumful concepţiei opuse, sub forma postmodernismului. În postmodernism “stilul îşi redobîndeşte (sau tinde să o facă) exterioritatea faţă de utilizatorul ei.”(pg.198) Este un fenomen care (precum o sugerează şi unele comentarii tangenţiale ale Ancăi O), n-ar fi nepotrivit de caracterizat prin termenul de “eclectism”, fiind asemănător cu ce s-a întîmplat în arhitectura europeană de după neoclasicism în secolul XIX.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
