AO se ocupă mai insistent de alte două fenomene din trecut, pe care le apropie de ideia de “serialitate”. Primul este apariţia expoziţiilor personale, iniţiate de Delacroix, Courbet sau Manet la mijlocul sec. XIX. Asemenea expoziţii au ca principiu prezentarea “seriei” întregi a operelor unui autor, pentru a fi percepute variantele, prin care se exprimă filonul principal al operei sale şi deci al “interiorităţii” sale. Al doilea fenomen semnificativ pentru veacul XIX şi pe care-l apropie de ideia de “serialitate” este interesul crescut pentru prezentările biografice (pg.178) (deşi acesta începuse să se manifeste chiar şi înainte de Vasari), şi ele un fel de prezentări ale “operei complete”. Studiile de tip monografic tind să demonstreze legătura indisolubilă dintre biografia artistului şi opera sa. Prezentările biografice presupun că: “Ce pictează un artist este, deci, determinat de ceea ce este el, în devenirea sa (psihologică) individuală şi acest ce răspunde, în acelaşi timp, la întrebările cine şi de ce pictează” (pg. 181).
AO crede în virtuţile biografiei ca lămuritor al operei, dar cu o serie de amendamente ce ţin seama de concepţiile ramurilor tîrzii ale psihanalizei şi psihologiei, precum şi de ultimele stadii din teoria artei sau alte domenii ca istoria sau sociologia. Aceste amendamente, care condiţionează “o biografie credibilă”, fiecare necesitînd să fie tratat aparte, AO le înşiră într-o singură frază (pg. 186). Pentru clarificarea condiţiilor formulate aci, nu am recurs la prelucrarea frazei cu cuvintele mele, căci nu cred că ar fost mai lămuritoare, ci la separarea frazei respective în fragmentele ei:
“Destabilizarea conceptului de autor, în scrieri ca cele ale lui Barthes sau Foucault, şi fructificarea revizuirilor pe care ea le face necesară în teoria critică şi apoi (fie şi de o manieră cel mai adesea temperată) în ‘noua istorie a artei’;
suspiciunea faţă de ‘originar’ şi ‘original’;
contestarea caracterului natural al oricărui semn, inclusiv al celor vehiculate de ‘limbajele vizuale’;
suspensia credinţei în caracterul nemijlocit expresiv al operelor, în capacitatea lor de a fi conţinătoare şi vehicule ale emoţiilor, în posibilitatea de a vorbi, în sens obiectiv, despre ‘calităţi expresive’ şi ‘efecte expresive’;
configurarea unei imagini decentrate a ‘sinelui’ şi a unei istorii a acestui sine ale cărui episoade sînt văzute mai degrabă ca discontinui decît ca un tot coerent, ordonat centripet în jurul unui focar central.”
Aceste cerinţe, spune AO, “sugerează -sumar- zonele de presiune în raport cu care biografia artistică încearcă să se redefinească”.
Fraza denotă o mare capacitate de sinteză a problemelor actuale ale criticii artistice. De data aceasta defalcarea problemelor este făcută cu o mînă sigură, nefiind grevată de teama de departajare, de clasificare pe care o observasem mai înainte.
În capitolul III , AO discută în special ultima dintre sarcinile, pe care le delegă prezentării monografice a unui artist, incluzînd-o în problema “stilului”. AO se referă la faptul că, în mod obişnuit, pornind de la premiza că stilul presupune amprenta unitară a artistului asupra operei, biografii încercau să încorseteze într-o singură formulă opera respectivă, şi, neţinînd seama de arborescenţa personalităţii sau de intervenţiile exterioare care influenţau schimbări în esenţa ei, priveau tot ceea ce evada de pe linia stilului, stabilit ca fiind al artistului, drept “anormal” şi irelevant. AO se foloseşte de această trambulină a discuţiei despre aspectul biografic, pentru a trece la discutarea mai extinsă a celei de a doua teme a cărţii, după freudism -postmodernismul.
Tendinţă atît de discutată şi propusă ca specifică pentru activitatea artistică a ultimilor decenii, postmodernismul se doreşte a ilustra tocmai cea de a doua ipoteză, care presupune labilitatea “sinelui” şi influenţa contextului cultural în creaţia artistică. Pentru postmodernism este caracteristic conglomeratul de stiluri existente simultan în ansamblul epocii, cît şi în opera unui singur autor, sau într-o singură lucrare a unui autor (pg.189).
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
