Header-Image

Cuprins

  • Şcoala lui Maxy
  • Eva Cerbu (august 1924 – mai 2008)
  • Victor Brauner1. (Text publicat în 1966)
  • Delacroix astăzi1. (Text difuzat parţial la „Radio Cultural” în 1998.)
  • Scrisoare către un colecţionar de artă1
  • Paradoxuri imaginare şi paradoxuri autentice1, 2004
  • Freudism şi postmodernism
  • Din întâmplările cu literaţi şi pictori. Sau: Grete Tartler şi Van Gogh
  • Hans Belting şi viziunea apocaliptică asupra istoriei artei. (2010)
  • Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)
  • Justificare 2010
  • Justificare 2006




Parerea cititorului! Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de e-mail in cadrul mesajului.



Lecturi despre temeiurile sau lipsa de temeiuri a istoriei artei1. (2005)

Despre D.Preziosi aş spune că este exponentul teoretic al curentului minimalismului riguros. Lipsa de ecou emoţional sau intelectual a semnelor din „produsele estetice” la D.P. poate fi o lipsă congenitală, sau un efect al influenţei teoriilor postmoderniste, sau ambele. Oricum, se poate spune că echivalentul ideal al viziunii sale este, în domeniul artelor plastice, concepţia minimalismului. Artiştii minimalişti (ca Ellsworth Kelly sau Frank Stella în pictură sau Donald Judd în sculptură) sunt cei care neagă orice intenţie expresivă a formelor concepute de ei. Ad Reinhard, din dorinţa de a pune piedici interpretării formelor tablourilor sale le învăluie cu un strat negru transparent. Operele minimaliste capătă un sens eventual prin repetarea formelor în mai multe variante, adică prin serialism, cum observa Anca Oroveanu, în cartea citată mai înainte. Seria ţine să dovedească posibilităţile de evoluţie a formelor prin intervenţii minime, principiu interesant în sine şi aplicabil şi în evoluţia formelor din natură. Dar pentru minimalist, obiectul pictural sau sculptural are o pură prezenţă fizică, evitându-se chiar transformarea lui în emiţător sau punct de sprijin pentru anumite stări de spirit sau afective. Din nou se verifică coincidenţa, paralelismul dintre dezvoltarea artistică (în etapa minimalistă) şi elaborarea teoriilor critice (din categoria celor ale lui Preziosi), care apar tocmai din comentarea respectivei etape a creaţiei artistice.
Totuşi nu mă pot opri aci la problemele estetice pe care le-a pus dealungul veacurilor raportul obiect artistic-expresia unui conţinut. Dacă am redat acest aspect al textului lui D.P., am făcut-o pentru a întregi portretul mentalităţii sale, pentru a detecta o eventuală legătură între neîncrederea lui D.P. în posibilitatea fiinţării istoriei artei şi neaderarea efectivă la rezonanţele ideatice şi emoţionale ale operelor artistice.

  1. Text scris în 2004/2005.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18
  • 19
  • 20
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24
  • 25
  • 26
  • 27
  • 28
  • 29




Parerea cititorului! Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de e-mail in cadrul mesajului.



®2010 Yvonne Hasan. All rights reserved.
Designed by
e Jump Media