Hans Belting şi viziunea apocaliptică asupra istoriei artei. (2010)
Planul lucrării lui Belting în forma editată în 1995 se resimte de pe urma faptului că prezintă revizuirea unui text vechi. În mod bizar, o prelucrare mai directă a textului vechi se găseşte în partea doua a cărţii, prima parte punând accentul pe dezvoltarea unor teme, care, în prima formă a lucrării, erau tratate mai pe scurt. În cele din urmă însă, poziţiile esenţiale adoptate de Belting se pot distinge, chiar dacă expunerea se produce pe parcursuri sinuoase şi cu dese repetări.
Textul lui HB discutat aci este ceea ce se cheamă un eseu, având o structură foarte laxă a argumentaţiei. HB nu face analize, nu comentează texte de istorie a artei şi se opreşte la lucrări sau artişti doar dintr-o perioadă restrânsă, şi anume -epoca postbelică. El îşi expune concluziile în privinţa opoziţiei dintre „modernism” şi ceea ce s-a numit „postmodernism” (în sensul cel mai larg posibil), renunţând la prezentarea exemplificată a primului termen.
În ciuda sinuoaslor, pe care spuneam că trebuie să le urmărim pentru a-i contura argumentaţia, să încercăm ă înţelegem care sunt afirmaţiile esenţiale ale lui H. Belting la data republicării extului analizat.
Aş distinge trei nivele, la care se efectuează critica lui HB faţă de structura istoriei artei de până la el, nivele sau straturi, pe care el nu le departajează, dar care lectorului atent îi apar implicite textului. După cum vom remarca, cele trei nivele-critici se contrazic pe alocuri, ceea pe HB nu-l deranjează.
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.
